In cad
rul evenimentelor dedicate istoriei recente a României, Casa de Cultură Friedrich Schiller (Str. Batiștei, nr. 15) organizeză împreună cu istoricul Marius Oprea ciclul de conferințe „În căutarea poporului pierdut”, ilustrat cu difuzarea unor filme documentare.
Vă invităm marți, 28 februarie, la ora 18.30, la cea de-a doua conferință susținută de dr. Marius Oprea- istoric și dr. Gheorghe Petrov- istoric, expert la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Cu acest prilej va fi prezentat un film-bilanț al săpăturilor realizate recent de aceștia, precum și documentarul Execuția, în regia lui Nicolae Mărgineanu.
„În 24 aprilie 2007, 18 oameni (o echipă formată din cercetători la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, poliţişti, doi medici legişti şi un procuror) urcau pe un munte, undeva în România (pentru exactitate, în maginea comunei Hălmăsău, jud. Bistriţa). Ei căutau un loc în care cadavrele a patru tineri, care au fost împuşcaţi în 9 martie 1950 de o echipă de securişti, iar părinţii au fost puşi să le sape gropile. Moartea lor este un exemplu al dimensiunii imorale a crimei, o crimă fără judecată şi fără un motiv serios; făcută doar în numele unei ideologii. Ideea de la care pornește filmul Execuția (regia – Nicolae Mărgineanu, scenariul – Marius Oprea) este că nu putem ierta noi în numele celor ucişi. Urmele acestei crime din 1950 au fost descoperite mai întîi în documente, dar în 1992 procurorii au închis dosarul, pe motiv că nu există osemintele celor uciși, dovada materială a crimei. Că nu există crimă fără trup ucis. Cinsprezece ani, această dovadă a fost găsită. Filmul reconstituie, din povestirile localnicilor și în urma investigațiilor Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, odioasa crimă și detaliile ei.” (Marius Oprea)
Marius Oprea este cunoscut publicului larg ca fondator și primul președinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România și mai ales prin aceea că, din 2006 a inițiat un program de cercetare inedit în România, ca de altfel în majoritatea țărilor foste comuniste, pe care l-a numit, ușor paradoxal, arheologie contemporană. Este vorba de o arheologie propriu-zisă a victimelor comunismului, începută prin cercetări în Cimitirul Săracilor de la Sighet, în încercarea de a găsi rămăşiţele celor morţi în penitenciarul de tristă faimă de acolo. În fond, mai mult decît de un program de cercetare, este vorba de o căutare a poporului nostru pierdut, a celor morţi în închisori sau uciși și îngropați în genere nu departe de locul unde, din dispoziții arbitrare și fără
vreo judecată, fiind asasinați de către Securitate sau Miliție. În șirul a trei conferințe găzduite de Casa de Cultură Friederich Schiller, dr. Marius Oprea face o prezentare a istoriei acestor căutări, ilustrată de difuzarea unor filme documentare pe acest subiect.
„Ţin la Marius Oprea pentru că priveşte ferm şi critic atît spre trecut, cît şi în prezent. el s-a dovedit în toate cărţile şi articolele sale un perseverent şi curajos istoric al Securităţii.
Faptul că împinge cercetările sale pînă la analiza rolului pe care-l joacă Securitatea şi foştii activişti comunişti în România de astăzi îmi arată că nu am greştit în judecata mea, socotindu-l pe Marius Oprea printre prietenii mei apropiaţi.” (Vladimir Bukovski)
