Casa de Cultură „Friedrich Schiller” a organizat în 24 mai 2011 în colaborare cu Fundatia „Rudolf Schweitzer-Cumpana” (reprezentată de d-na dr. Zoe Apostolache-Stoicescu) o conferință și o expoziție de grafică și pictură, cu ocazia aniversării a 125 de ani de la naşterea pictorului Rudolf Schweitzer-Cumpana (1886-1975) şi a 25 de ani de la înfiinţarea fundaţiei care îi poartă numele.
Au prezentat: dr. Zoe Apostolache-Stoicescu, dr. Mihaela Varga, istoric de artă și Eugenia Antonescu, istoric de artă.
Pictorul Rudolf Schweitzer – Cumpana s-a născut la Pitești in anul 1886. Intre anii 1904-1909 a studiat la München la Școala Particulară profesorii Erich Hancke, Arthur Kamph și Anton Alexander von Werner.
Incepand cu anul 1911 a avut o bogata activitate expozitională, expunând atât în țară (la Salonul Oficial din București. Recunoaşterea sa artistică are loc câţva ani mai târziu, în 1920 cu prilejul expoziţiei sale personale, deschisă la Atheneul Român. În România a participat cu lucrări la diferite expoziţii de grup şi expoziţii personale: între 1912 şi 1947 la „Tinerimea Artistică“, iar între 1920 şi 1923 la Atheneul Român.
A luat parte la „Retrospectiva artiştilor români, pictori şi sculptori din ultimii 50 de ani“, la „Salonul de Toamnă“ din 1921, la Sala Dalles din Bucureşti (la expoziţia personală din 1933 a expus 130 de lucrări în ulei şi aquarele realizate în Franţa, între 1936-1954 a avut o serie de expoziţii personale, expunând atât lucrări în ulei cât şi desene, acuarele, grafică).
În perioada 1960-1971 a avut expoziţii personale la Piteşti, Râmnicu Vâlcea, Sinaia, Râmnicu Sărat, Buzău.
În 1957, cu prilejul aniversării a 70 de ani ai artistului Schweitzer-Cumpăna, Muzeul Naţional de Artă a organizat o expoziţie retrospectivă la Sala Dalles. Au mai avut loc retrospective şi la Piteşti, Galaţi, Râmnicu Vâlcea, Piatra Neamţ, Craiova.
Ȋn străinătate, a expus la Paris în 1932, cu prilejul unei călătorii de studii, la „Expoziţia Artiştilor Francezi“ şi la galeria „Jeanne Castel“.
În amurgul vieţii, la 80 de ani avea să spună: „Dacă ar fi să îmi caut un nou drum în viaţă, nu mi-aş alege altul decât cărarea şi drumul Argeşan, al cărui fir l-aş găsi în sufletul oamenilor de aici, în peisajul din jurul lor, care m-ar inspira încă odată, la fel ca prima oară când am descoperit frumuseţea sufletului şi pământului românesc”. (din documentarul Fundației Rudolf Schweizer-Cumpăna)
A fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” și membru al Uniunii Artiștilor Plastici și i s-a conferit titlul de Maestru Emerit al Artei.
S-a stins din viață la 17 februarie 1975 la București.
Schweitzer-Cumpăna a avut privilegiul de a fi apreciat de o serie de personalităţi de excepţie. Istoricul Nicolae Iorga, căruia artistul i-a făcut portretul, l-a salutat cu mult entuziasm: „E unzsbucium în acest suflet cu totul original, capabil de opere mari, un zbucium onest şi fecund. Nimic din ce face nu e ca la alţii, dar nu pentru că o voeşte, ci pentru că e o necesitate absolută a sufletului său. De la acest pictor putem aştepta o nouă formulă a realităţilor pământului nostru.” („Neamul Românesc“, noiembrie 1921).
Şi alţi critici de artă au apreciat creaţia lui Schweitzer-Cumpăna, culorile sale, jocurile de lumină, pasiunea sa pentru viaţa satului. „Este o mare satisfacţie pentru un critic când, parcurgând o expoziţie rezumând oarecum întreaga carieră a unui artist, o poate părăsi cu convingerea că i-au trecut pe dinaintea ochilor lucrările unuia dintre artiştii care contează şi vor conta în istoria artei ţării sale.“, menţiona istoricul de artă George Oprescu în „Contemporanul“ din 1 decembrie 1967.
„Rudolf Schweitzer-Cumpăna a dedicat picturii cu modestie şi demnitate, neliniştea zilelor şi nopţilor sale”, afirma pictorul Corneliu Baba, care a citat şi mărturisirea testamentară a pictorului: „Am făcut, ceea ce am ştiut, şi am pictat ceea ce am văzut.“ (la comemorarea artistului, 27 septembrie 1976)
