Cartea lunii octombrie 2022
Teatru de umbre al Ofeliei
de Michael Ende
Editura Thiemann-Esslinger 2021
„Teatru de umbre al Ofeliei“ e o poveste neobișnuită despre umbră și lumină. Ofelia e o bătrână doamnă, care a visat sa fie actriță dar nu a reusit să-si împlinească visul. Nu a ajuns niciodată în lumina reflectoarelor, pe marile scene, ci a rămas în umbră, devenind sufleor si găsindu-și locul în spațiul mic, ascuns de privirile publicului din căsuța modestă a sufleorului.
Doamna si-a acceptat fără împotrivire locul în umbră pe care i l-a rezervat viața iar umbra a primit-o cu brațele deschise în lumea ei misterioasă.
Mai târziu, când teatrul s-a închis și lumina reflectoarelor s-a stins, doamna a început să fie căutată de niște personaje stranii, de umbre ale nimănui pe care Ofelia le primește și le ia la ea. Umbrele îi umplu încetul cu încetul locuința și viața. Ofelia se dedică noilor săi prieteni, le învață roluri din marile piese, le poartă cu ea în poșetă..
Este momentul ca Ofelia să își deschidă propriul teatru de umbre cu care va colinda lumea și va culege aplauze.
Doar că într-o zi, Ofelia va primi vizita unei umbre mai mari și mai întunecate decât toate celelalte, umbra morții… Bătrâna și buna doamnă e gata să o primească și pe această umbră, ca pe toate celelalte doar că umbra nu a venit să rămână, ci să o ia cu ea pe Ofelia.
Ofelia se lasă dusă, părăsește tărâmul vieții pământești și al umbrelor și ajunge în lumină, nu lumina reflectoarelor la care visase, ci în lumina cerească a îngerilor. Acolo se întâlnește cu prietenii ei, umbrele care acum sunt făpturi vii, luminoase.
Dincolo de porțile cerului îi așteaptă un teatru mai frumos decât în orice închipuire. Pe această scenă scăldată în lumină, prietenii Ofeliei interpretează piesele marilor poeți și dramaturgi în fața unui public înaripat, îngerii, care pot vedea cu ochii lor cât de jalnică și măreață în același timp poate fi existența umană.
Ofelia e din nou sufleor, nu intr-un teatru de umbre ci în teatrul strălucitor al lumii de dincolo. Ea are grijă ca actorii să nu uite vreun cuvânt din piesă pentru că la spectacolele lor poate apărea chiar bunul Dumnezeu, de aceea ele trebuie să fie perfecte…
Ophelia, prietena de-o viață a umbrelor devine acum prietenă a luminii veșnice.
Această poveste poetică despre moarte, bătrânețe și fantezie este minunat ilustrată de Friedrich Hechelmann care-i surprinde cu măiestrie farmecul aparte și contrastul expresiv dintre umbră și lumină.
Ophelias Schattentheater
von Michael Ende
Thiemann-Esslinger Verlag 2021
„Ophelias Schattentheater“ ist eine ungewöhnliche Geschichte über Schatten und Licht. Ophelia ist eine alte Dame, die davon träumte, eine berühmte Schauspielerin zu werden, sich ihren Traum aber nicht erfüllen konnte. Sie erreichte nie das Rampenlicht auf den großen Bühnen, sondern blieb im Schatten, wurde eine Souffleuse und fand ihren Platz in dem kleinem, bescheidenen Souffleurkasten, verborgen vor den Blicken der Zuschauer.
Die Dame akzeptiert widerstandslos den Platz im Schatten, den ihr das Leben eingeräumt hat, und der Schatten, nimmt sie freundlich in seine seltsame Welt auf.
Später, als das Theater geschlossen wurde und das Rampenlicht erlosch, wird die Dame von einigen seltsamen Gestalten, herrenlosen Schatten gesucht. Ophelia nimmt sie alle auf. Die Schatten füllen langsam ihr Zuhause und ihr Leben. Ophelia widmet sich ihren neuen Freunden, bringt ihnen Rollen aus den großen Theaterstücken bei, trägt sie in ihrer Handtasche mit sich herum.
Es ist höchste Zeit, dass Ophelia ihr eigenes Schattentheater eröffnet, mit dem sie um die Welt reist und Beifall erntet.
Nur dass Ophelia eines Tages den Besuch eines Schattens bekommt, der größer und dunkler ist als alle anderen, der Schatten des Todes…Die alte und gute Dame ist bereit, auch diesen Schatten aufzunehmen, wie alle anderen, aber der Schatten ist nicht gekommen, um zu bleiben, sondern um Ophelia mitzunehmen.
Ophelia lässt sich mitreißen. Jenseits erreicht sie das Licht, aber nicht das Licht der Scheinwerfer, von denen sie geträumt hatte, sondern das himmlische Licht der Engel. Dort trifft sie ihre Freunde, die Schatten, die jetzt lebendige, leuchtende Wesen sind. Hinter den Toren des Himmels entdeckt sie das schönste und prächtigste Theater, eine Lichtbühne. Darauf führen Ophelias Freunde die Stücke der großen Dichter und Dramatiker vor einem ungewöhnlichen Publikum auf, den Engeln, die mit eigenen Augen sehen können, wie elend und großartig zugleich das menschliche Dasein sein kann.
Ophelia wird wieder einmal Souffleuse, nicht in einem Schattentheater, sondern im hellen Theater der jenseitigen Welt. Sie sorgt dafür, dass die Schauspieler kein Wort des Stücks vergessen, denn bei ihren Auftritten kann sogar der liebe Gott kommen, um zuzuhören. Also müssen sie perfekt sein…
Ophelia, die ihr Leben lang mit den Schatten befreundet war, freundet sich mit dem ewigen Licht an..
Diese poetische und tief berührende Erzählung über Tod, Alter und Fantasie wird von Friedrich Hechelmann wunderschön illustriert.
Hechelmanns Illustrationen ziehen den Betrachter durch ihre überwältigende Ausdrucksstärke, durch den Kontrast von dunkler Bedrohung und leuchtender Leichtigkeit voll in ihren Bann.
