Dragi prieteni ai Casei de Cultură Friedrich Schiller, pentru a continua tradiția colocviilor noastre culturale cu distinșii noștri colaboratori vă invităm să ascultați, să analizați și să înțelegeți istoria, muzica, literatura și arta, împreună acum, aici, la Casa de Cultură Friedrich Schiller și vă recomandăm să vizionați online în perioada stării de alertă, videoconferințe care supun atenției o analiză arhivistică riguroasă, interpretată, pentru o redare cât mai fidelă a istoriei culturii.
Comentarii la următoarele adrese de e-mail: eveniment@casaschiller.ro, director@casaschiller.ro
-
- Conferinţa „BISERICI și MÂNĂSTIRI din GERMANIA și ROMÂNIA”
Expoziția de fotografie „CETĂȚI ȘI MÂNĂSTIRI DIN ROMÂNIA”
- Conferinţa „BISERICI și MÂNĂSTIRI din GERMANIA și ROMÂNIA”
În cadrul ciclului de conferințe Moștenira culturală a germanilor din România Casa de Cultură „Friedrich Schiller” a organizat în 14 mai 2016 conferința „Biserici și mânăstiri din Germania și România„ și expoziția de fotografie „Cetăți și mânăstiri din România„.
Au prezentat: Horst Göbbel (Director de studii a.D. Nürnberg) și dr. Klaus Fabritius, Președintele F.D.G.R. – Regiunea Extracarpatică. Evenimentul a avut loc în limba germană.
Horst Göbbel a emigrat în 1973 în Republica Federală Germania, 1974-1977 studii de germanistică la Erlangen, din 1977 în serviciul școlar bavarez, din 1979 la Hans-Sachs-Gimnaziul din Nürnberg, (istorie, studii germane și sociale).
Distincții: în 2008 „Medalia pentru servicii speciale pentru Bavaria într-o Europă unită” și Crucea Federală a Meritului Republicii Federale Germania.
Publicații: Broșuri și articole de ziar pe teme transilvănene: „Nürnberg și Transilvania”, „Zbor – Deportare – Expropriere – Dezlegare – Sașii Transilvăneni, 23 august 1944 până în 1947”, „Comunitățile orașului natal din Transilvania și Saxon, în prezent”.
Das „Friedrich Schiller” Kulturhaus hat am 4. Mai 2016 den Vortrag „Kirchenburgen und Klöster. Die Beispiele Franken Siebenbürgen, Moldau” und die Fotoausstellung „Burgen und Klöster aus Rumänien” von Klaus Fabritius organisiert.
Es sprachen: Studiendirektor a.D. Horst Göbbel (Nürnberg) und dr. Klaus Fabritius, Vorsitzender des Demokratischen Forums der Deutschen in Rumänien- Regionalforum Altreich.
„Zur großen Zahl sehens- und erlebniswerten europäischen Sakralbauten gehören auch Kirchenburgen in Franken und Siebenbürgen sowie Klöster in Rumänien (nicht nur in der Nordmoldau). Während Kirchenburgen erheblich mehr als reine Gotteshäuser sind, können Klöster als traditionelle Orte angesehen werden, wo Mönche oder Nonnen in einer auf die Ausübung ihres Glaubens konzentrierten Lebensweise zusammenleben.
Ist die Kirchenburgenlandschaft Siebenbürgens einzigartig?
Welcher Nutzung dienen heute Kirchenburgen?Ist Klosterleben heute nicht überholt?” (Horst Göbbel)
StD a.D. Horst Göbbel versucht in einem reich bebilderten Vortrag der Bedeutung dieser Kirchenbauten in unserer Zeit nachzugehen. Als geborener Siebenbürger Sachse und längst bestens integrierter Nürnberger Franke sollte er dazu Wesentliches zu sagen haben.
Sein Vortrag knüpft an seine Präsentation „Das Kulturerbe der Deutschen in Rumänien – Reichtum und Auftrag“ vom 12. Oktober 2015 im Friedrich Schiller Kulturhaus Bukarest an.
Horst Göbbel, Studiendirektor außer Dienst (StD a. D.); Geburtsort: Ofeherto/Ungarn;
Herkunftsort: Jaad bei Bistritz (Siebenbürgen) – Bauernsohn.
Ausbildung und beruflicher Werdegang: 1973 Aussiedlung in die Bundesrepublik Deutschland, 1974-1977 Studium der Germanistik in Erlangen, ab 1977 im bayerischen Schuldienst, seit 1979 am Hans-Sachs-Gymnasium in Nürnberg.
Ehrungen: Mehrmals geehrt, u.a. 2008 mit der „Medaille für besondere Verdienste um Bayern in einem vereinten Europa“ und mit dem Bundesverdienstkreuz der Bundesrepublik Deutschland Veröffentlichungen:
Broschüren und Zeitungsbeiträge zu siebenbürgischen Themen:„Nürnberg und Siebenbürgen“,
„Flucht – Deportation – Enteignung – Entrechtung – Die Siebenbürger Sachsen 23. August 1944 bis 1947“, „Siebenbürgisch-Sächsische Heimatortsgemeinschaften aktuell“ (1997,1999, 2000), zahlreiche Beiträge in „Wir Nösner“ 2010, 2011, 2013, 2015, „700 Jahre Jaad in Siebenbürgen“ 2013, u.a.
2. Conferința-dezbatere: „ARHITECȚI și INGINERI GERMANI în BUCUREȘTI”
În ciclul Personalități ale culturii germane din România Casa de Cultură „Friedrich Schiller” şi Asociaţia Istoria Artei au organizat în 10 septembrie 2015 conferința-dezbatere „Arhitecți și ingineri germani în București”. Au prezentat: dr. arh. Ruxandra Nemțeanu, drd. Oana Marinache, istoric de artă. Ilustrație muzicală: Marius Boldea, pian.
Aceasta este cea de-a treia conferință din cadrul proiectului „Arhiva de arhitectură” ediția 2015. Proiectul de digitizare desfășurat de echipa Asociației Istoria Artei a scos la lumină și presupune publicarea pe www.arhivadearhitectura.ro a nenumărate documente legate de istoria arhitecturii, construcțiilor și activitatea economică a Bucureștiului secolului al XIX-lea.
Prezentarea istoriei Bucureștiului secolului al XIX-lea ne prilejuiește o radiografie multietnică și multiprofesională, cu accent pe contribuția arhitecților și inginerilor germani.
Helmuth von Moltke (1800-1891), viitor mareşal al armatei prusace, vizitează Bucureștiul în 1835, în drum spre Istanbul și remarca: „La Bucureşti se văd cele mai păcătoase cocioabe pe lângă palatele în stilul cel mai modern şi bisericile cu arhitectură bizantină; cea mai amarnică sărăcie domneşte alături de luxul cel mai extravagant; Asia şi Europa par să se întâlnească în acest oraş”.
“Perioada de după Regulamentele Organice este cea mai fecundă în proiecte arhitecturale, urbanistice și peisagistice, multe dintre ele realizate de specialiști în drumuri și poduri, ingineri constructori și arhitecți veniți din spațiul prusac-austriac: „…aici în Capitală, de se edifica vreo lucrare serioasă se aduceau meșteri și lucrători străini din Transilvania și din Ungaria, de oară-ce Românii indigeni erau cu totul lipsiți de exercițiul practic al artei.” (arhitect Petre Tabai)
“Muzica mahalalelor, cultul grădinii de vară, contrastele extraordinare şi eterne dintre centru şi periferie, respectul limitat pentru patrimoniu și Casa Regală reprezintă tot atâtea teme abordate, care fac din volumul BUCAREST semnat de Paul Morand și apărut la Paris în anul 1935 o geografie imaginară a capitalei noastre, o piesă esenţială pentru oricine doreşte să înţeleagă mai bine nu doar anii ’30 din România, cât şi sensul schimbării şi perenităţii acesui oraş paradoxal, care a ştiut să rămână vesel de-a lungul istoriei”. (Paul Morand – scriitor, diplomat, membru al Academiei Franceze)
Evenimentul a avut loc în limba română. Coordonatorul proiectului: Aurora Fabritius.
3. Prezentarea filmului: „DESTINE FRÂNTE” de Cristian Amza
In cadrul evenimentelor dedicate istoriei culturii germane din România, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” a organizat în 25 iulie 2017 prezentarea filmului „Destine frânte” de Cristian Amza, realizator TVR2.
Evenimentul este organizat de Casa Schiller în parteneriat cu Forumul Democrat al Germanilor din Banatul Montan , Forumul Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică și Forumul Democrat al Germanilor din București.
Au prezentat: Erwin Josef Țigla, Președintele Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Werner Kremm, ziarist, dr. Klaus Fabritius, Președintele Forumului Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică, Cristian Amza, realizator TVR 2. Cu participarea: Christiane Gertrud Cosmatu, Subsecretar de Stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice în cadrul Guvernului. Coordonatorul proiectului: Aurora Fabritius.
„In urmă cu 72 de ani, bărbaţi între 17 şi 45 de ani şi femei între 18 şi 30 de ani, apţi şi apte de muncă, de pe întreg teritoriul României, din Transilvania, Banat, Satu Mare, Crişana, Bucovina, Bucureşti şi Dobrogea, au fost luaţi din sânul familiei şi transportaţi, în vagoane pentru transportul animalelor, până departe, în teritoriul actualei Ucraine (zona Doneţk) şi al Rusiei (Munţii Ural). Nu puţini au fost aceia care şi-au pierdut viaţa acolo datorită condiţiilor vitrege de muncă şi viaţă. Ultimii deportaţi s-au reîntors acasă abia la sfârșit de decembrie 1949.
Din cei aproximativ 75.000 de deportaţi din România se estimează că un număr de 10.000 şi-au pierdut viaţa în U.R.S.S..
Din judeţul Caraş-Severin au fost deportaţi aproximativ 9.000 – 10.000 de etnici germani. Actualmente mai sunt în viaţă în Banatul Montan 35 de foşti deportaţi, din care 15 reşiţeni.” (Erwin Josef Tigla)
Filmul documentar „Destine frânte”, semnat de Cristian Amza, realizator TVR 2, reliefează drama germanilor din România trimiși la munca de reconstrucție în U.R.S.S. și face parte din seria de documentare „Deportații”, prezentată la TVR 2. Femeile şi bărbaţii au fost strânşi în centre de adunare, de unde au fost duşi în gări şi băgaţi în vagoane. Nu de călătorie, ci în cele pentru transportul de mărfuri sau animale.
Documentarul prezintă emoționantele mărturii ale etnicilor germani supraviețuitori ai lagărelor, destine frânte, resemnate și traumatizate, semnificând drama unei generații sacrificate între statornicie și dezrădăcinare.
Femeile şi bărbaţii au fost strânşi în centre de adunare, de unde au fost duşi în gări şi băgaţi în vagoane. Nu de călătorie, ci în cele pentru transportul de mărfuri sau animale.
Documentarul prezintă emoționantele mărturii ale etnicilor germani supraviețuitori ai lagărelor, destine frânte, resemnate și traumatizate, semnificând drama unei generații sacrificate între statornicie și dezrădăcinare.
„Nu ştiau unde vor merge şi nici pentru cât timp. Santinelele înarmate, formate din militari sovietici şi poliţişti sau jandarmi români, prevesteau ceea ce putea fi mai rău. În urmă au lăsat copii, care nu înţelegeau de ce părinţii le erau luaţi. În urmă au lăsat părinţi şi fraţi, care nu ştiau, unde le sunt duşi copiii şi fraţii şi dacă se vor mai întoarce vreodată. (….)
Banatul are o veche tradiție istorică,social-culturală, economică și a constituit o punte de
legatură între Europa Centrală și de Est și între Nord și Sud.
Una din cele mai detestabile măsuri împotriva populației germane din România a fost deportarea în Uniunea Sovietică pentru muncă silnică de reconstrucție, înainte de încheierea războiului.Majoritatea deportaților germani din Banat au fost duși la muncă forțată în sudul Ucrainei la Krivoi Rog și in bazinul Donețului. ” (Cristian Amza)
4. Expozitia „ISTORIA MOȘIEI CHITILA-MOGOȘOAIA”
Casa de cultura „Friedrich Schiller” a organizat în perioada 21 – 29 septembrie 2017 expozitia „Istoria moșiei Chitila-Mogoșoaia” realizata de Asociatia Istoria Artei si Centrul de cultura „Palatele Brâncovenesti de la Portile Bucurestiului”. Panourile prezintă documente și fotografii de la Arhivele Nationale ale României și din colectii private, după un concept grafic al lui Cristian Gache iar reconstituirile digitale îi aparțin urbanistului Andrei Popescu.
Vernisajul expozitiei și lansarea brosurii au avut loc în 21 septembrie 2017, la eveniment participând istoric de arta dr. Oana Marinache, istoric de arta dr. Madalina Mirea si urbanist Andrei Popescu.
Proprietatea din apropierea Bucureștiului fusese cumpărată în 1681 de Constantin Brâncoveanu (1654-1714) și aici a ctitorit în 1688 un lacaș de cult cu hramul Sfântului Gheorghe. Noi achiziții de terenuri au loc pâna în 1700, moșia inițiala extinzându-se spre Buciumeni, Gorganele, Chitila si Straulesti.
Inaugurarea palatului brâncovenesc de la Mogoșoaia a avut loc cu 315 ani în urmă, la 20 septembrie 1702, marcând fundamental istoria arhitecturii și artei românești.
Potrivit dispozițiilor domnitorului (1709), proprietatea ar fi trebuit să revina fiului sau, Stefan, dar morțile fulgeratoare ale celor sase membri ai familiei domnitoare și confiscarea averii brâncovenesti a condus la prădarea palatului. Vaduva domnitorului-martir, Maria Brâncoveanu, reintră ulterior în posesia Mogoșoaiei, dar familia nu se va mai ocupa de proprietate.
În 1838 băneasa Safta Brâncoveanu (1778-1857), văduva marelui ban Grigore Brâncoveanu (1776-1832), ultimul descendent direct al domnitorului-martir, lasă moșia fiicei sale adoptive, Zoe Bibescu (1805-1892), iar în 1849 o donează fiilor acesteia: Grigore Brâncoveanu (1827-1886), Nicolae (1832-1890), George (1834-1902) și Alexandru Bibescu (1842-1911). După o serie de investiții si achiziționarea unui nou trup de moșie la Chitila, prințul Nicolae devine unic proprietar pâna în 1883-1884, când pierde vastele terenuri (5640 pogoane) în favoarea unor creditori bancari și privați. Din acest moment, istoria mosiei Mogosoaia-Chitila si cea a proprietatii palatului (cu o gradina de doar 63 pogoane) se separa, familia Bibescu-Brâncoveanu reusind cu greu sa pastreze fosta resedinta brâncoveneasca si fabrica de zahar (cu un teren de doar 18 pogoane). Printul Nicolae întreprinde lucrari de transformare la palatul brâncovenesc, dar acesta nu va mai fi locuit pâna în perioada interbelica. Lui îi datoram construirea primei vile Elchingen si serele metalice, realizate de constructorul francez Herbeaumont Ainé, la amenajarea gradinilor contribuind specialisti straini.
Scoase la licitație în 1890-1891, palatul și grădina sunt recuperate în 1892 de fiica cea mai mare a prințului Nicolae, Marie Nicole Bibescu (1862-1955) și de cumnatul ei, Dimitrie Cesianu, prin înțelegere cu Ralu Musurus Brâncoveanu (1847-1923), văduva lui Grigore Brâncoveanu. În 1898-1899 Marie Nicole construiește în parc, cu ajutorul Societății Române de Construcțiuni și Lucrari Publice, un mausoleu pentru parinții ei. Ulterior li se vor alatura în somnul veșnic familia George G. si Valentina Bibescu (1839-1914), prinții aviatori Mihai (1921-1943) și George (1922-1944) Brâncoveanu și printesa Elisabeth Bibescu (1898-1945).
Istoria palatului și a curții de la Mogoșoaia (35 pogoane) cunoaște o nouă perioadă fecundă odată ce prințul George Valentin Bibescu devine proprietar în 1911, prin cumparare de la verisoara sa, Marie Nicole; soția sa, prințesa Martha Lahovary Bibescu (1886-1973) se ocupa de restaurare, apelând la arhitecții Domenico Rupolo și G. M. Cantacuzino.
5. Spectacol eveniment: „POVESTEA LUI RADHA ȘI KRISHNA”
În cadrul evenimentelor dedicate istoriei și culturii indiene, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” în parteneriat cu Centrul de Artă Euterpe și Editura Cununi de Stele, au organizat în 8 decembrie 2018 spectacolul eveniment „Povestea lui Radha și Krishna”.
Evenimentul s-a desfășurat sub auspiciile Ambasadei Indiei la București.
Au prezintat: Carmen Coţovanu Pesantez și Carmen Muşat Coman.
„Povestea lui Radha și Krishna” exemplifică, prin muzică, dans şi teatru-mimă, aspecte din viaţa zeului Krishna – unul dintre cei mai iubiţi şi adoraţi zei din panteonul hindus, a consoartei sale Radha Rani, a poetei mistice Mira Bai şi a Maicii Yashoda. Krishna reprezintă frumuseţea, iubirea, libertatea, bucuria. El întruchipează deopotrivă Omul şi Divinitatea fiind cel care, prin cântec, distruge durerile şi păcatele lumii. Îl regăsim reprezentat în artă – sculptură, pictură, teatru, muzică, dans şi în literatură – mituri, poveşti, legende, epopei („Mahabharata”) –, toate având la bază tratatul de artă dramatică „Natyasastra”.
Krishna este zugrăvit de la copilul neastâmpărat, la tânărul păstor cu ochi migdalaţi şi chip angelic, care, cu fluieru-i vrăjit – ‘bansuri’, le farmecă pe frumoasele păstoriţe – ‘gopis’ ce-i aduc ofrande în Vrindavan sau dansează fermecate pe malul râului Yamuna în timpul festivalului culorilor – Holi. Înfăţişat ca „cel negru”, alteori „albastru”, Krishna reprezintă una dintre reîncarnările lui Vishnu – zeul care veghează la armonia universului, în vreme ce Radha cea albă, cu obrazul ca luna, este un avatar al lui Lakshmi – zeiţa frumuseţii, prosperităţii şi norocului.
Carmen Coţovanu Pesantez este coregraf de dans clasic indian şi specialist în cultură şi civilizaţie indiană. S-a specializat în stilul de dans clasic indian Kathak, specific Nordului Indiei, creând propria coregrafie în care tehnica, rafinamentul şi expresivitatea artistică se îmbină cu inovaţia şi eleganţa, propunând, cu fiecare reprezentaţie, noi abordări tematice.
Alina Ion şi Angelica Floareş au început să studieze dansul clasic indian în cadrul Centrului de Artă Euterpe, remarcându-se prin sensibilitate şi talent susţinute de pasiune, dedicaţie şi perseverenţă în asimilarea cunoştinţelor tehnice şi artistice, prestaţia lor bucurându-se de o reală apreciere.
Povestea lui „Radha și Krișna” a fost dezvăluită publicului românesc grație Amitei Bhose, prima traducătoare a lui Eminescu în spaţiul asiatic. Amita Bhose are, de asemenea, meritul de a-l fi tradus pe poetul Rabindranath Tagore direct din limba bengali în română.
În cadrul acestui eveniment, Carmen Muşat Coman, fosta studentă şi colaboratoare a Amitei Bhose și fondator al Editurii Cununi de Stele, a prezentat cartea „Radha și Krișna” de Chandidas, în traducerea scriitoarei indiene.
6. Cafeneaua critică: Ediție specială dedicată de dr. Ion Bogdan LEFTER romanului „BICIUL DISPREȚULUI. POVESTEA UNUI STIGMATIZAT” / „DIE PEITSCHE IM ANTLITZ. GESCHICHTE EINES GEZEICHNETEN” de Franz Xaver KAPPUS
În cadrul ciclului de prezentare a istoriei și literaturii germanilor din România, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” în parteneriat cu Editura Muzeul Național al Literaturii Române, București a organizat în 14 martie 2019, ora 18.00 la Cafeneaua critică, o ediție specială dedicată de dr. Ion Bogdan LEFTER romanului Biciul disprețului. Povestea unui stigmatizat / Die Peitsche im Antlitz. Geschichte eines Gezeichneten semnat de Franz Xaver KAPPUS, „roman despre Timişoara şi despre Rilke, despre diversitatea culturală a Banatului şi despre istoria complicată a secolului XX” (I. B. Lefter)
„Ediţia bilingvă a romanului expresionist al lui Franz Xaver Kappus nu este una istoric-critică, ci este gândită ca act de recuperare a unei scrieri literare valoroase, concepută la scurtă vreme după încheierea Primului Război Mondial pe teritoriul României de către un scriitor aparţinând minorității germane.” (William Totok)
Au prezentat: Werner Kremm, William Totok, Ion Bogdan Lefter.
Au participat: Christiane Gertrud Cosmatu, Subsecretar de Stat, Departamentul pentru Relații Interetnice, Guvernul României, dr. Klaus FABRITIUS, Președintele F.D.G.R., Forumul Regional-Regiunea Extracarpatică. Ilustratia muzicală: Orchestra de suflători Karpaten Schow, condusă de Hans Groza.
„A apărut de curând, către sfârşitul anului trecut, traducerea românească a romanului Biciul dispreţului. Povestea unui stigmatizat/ Die Peitsche im Antlitz. Geschichte eines Gezeichneten (Prefaţă, tabel cronologic şi ediţie bilingvă îngrijită de William Totok; traducere din limba germană de Werner Kremm) la Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2018, roman semnat de Franz Xaver Kappus (1883-1966) – nume lipsit astăzi de rezonanţă. Şi totuşi… el e cel căruia marele Reiner Maria Rilke i-a adresat Scrisorile către un tînăr poet, răspunsuri la epistolele pe care i le trimisese Kappus în 1903-1908, pe cînd avea 20-25 de ani! Şi Rilke, şi Kappus erau austrieci germanofoni, cetăţeni – adică – ai Imperiului Austro-Ungar, de origine pragheză întâiul, iar al doilea… bănăţean, şvab din Timişoara, oraş în care va plasa mai târziu, după primul război mondial, subiectul Biciului…, cel de-al doilea roman expresionist al său (urbea fiind recognoscibilă în carte, fără să fie numită ca atare). Căpitan al armatei imperiale, Kappus lucrase în timpul războiului la Biroul literar al Ministerului de Război, la Viena.
Avea deja în spate o carieră literară şi jurnalistică notabilă şi a continuat şi în perioadele în care a locuit, în 1921, la Budapesta, apoi, pînă-n 1925, la Timişoara, ulterior la Berlin, unde va deveni autor de romane de consum. Democrat din fire, reactivat ca maior în războiul al doilea, dar fără să consune cu ideologia hitleristă, semnează în 1945 un apel public al Partidului Liberal-Democrat pentru refacerea Germaniei ca societate eliberată de nazism. O biografie bănăţeano-austriaco-germană interesantă, aproape „rocambolescă”, graţie căreia din Timişoara porneşte un fir către faimosul Rilke, din atmosfera aceluiaşi oraş hrănindu-se şi naraţiunea din Biciul dispreţului.” (dr.Ion Bogdan Lefter, Despre Franz Xaver Kappus la Schillerhaus, la Cafeneaua critică!)
„Franz Xaver Kappus (17.05.1883, Timișoara – 8.10.1966, Berlinul de Vest) face parte din grupul de scriitori încă necategorisiți definitiv ai literaturii germane (respectiv proveniți din provinciile exogermane), care ar merita mai multă atenție decât li se acordă de istoria, așa-zis consacrată, a literaturii germane.
Lirica sa timpurie, scrisă, cu aproximație, între anii 1905-1925, ar merita o reconsiderare; merită mai multă atenție textele sale satirice din deceniul 1910-1920 (în special din timpul Primului Război Mondial, când era ofițer și corespondent de război, făcând parte mai apoi din Cartierul de Presă al Ministerului de Război – Kriegspressequartier, KPQ – și fiind chiar redactorul-șef al ziarului trupelor de ocupație, de limbă germană, de la Belgrad – 1917-1918, „Belgrader Nachrichten” – dar în scrierile sale nu se pot distinge urme elocvente ale unor intervenții din partea unei cenzuri, excepție probabilă: autocenzurarea); ar merita o mai mare atenție acest Kappus și pentru cele două romane de factură expresionistă, pe care le-a publicat la Timișoara, „Die lebenden Vierzehn” („Cei Patrusprezece rămași în viață”) și „Die Peitsche im Antlitz. Geschichte eines Gezeichneten” („Biciul disprețului. Povestea unui stigmatizat”, care de curând este accesibil într-o ediție bilingvă, realizată datorită Editurii Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2018).” (Werner Kremm, „Un adept timișorean a lui Nietzsche și al doctorului Freud”)
7. Prezentarea filmului: „HERMANN OBERTH – EVADARE DE PE TERRA” realizat de regizorul Cristian AMZA.
<
În cadrul ciclului de evenimente dedicate Moștenirii culturii germane din România, Casa de Cultură „Friedrich Schiller”, Forumul Democrat al Germanilor- Regiunea Extracarpatică și Forumul Democrat al Germanilor din București au organizat în 23 octombrie 2017, prezentarea filmului: Hermann Oberth – Evadare de pe Terra, realizat de regizorul Cristian Amza. Scenariul și comentariul aparține analistului politic Dr. Anneli Ute Gabanyi. Manifestarea este organizata în parteneriat cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Guvernul României.
Au prezentat: Dr. Anneli Ute Gabanyi (Germania), analist politic, Robert Adams, Muzeul Spatial Hermann Oberth/ Feucht (R.F.Germania), Cristian Amza, realizator TVR.
Cu participarea: Christiane Gertrud Cosmatu, Subsecretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Guvernului României, dr. Klaus Fabritius, Președintele Forumului
Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpaticä. Coordonatorul proiectului: Aurora Fabritius.
Hermann Oberth a fost, pe lângă rusul Konstantin Țiolkovski și americanul Robert Goddard, unul dintre cei trei părinți fondatori ai științei rachetelor și astronauticii. Cei trei nu au colaborat
niciodată, în mod activ, concluziile cercetărilor lor fiind în mod esențial identice, deși cercetarea a avut loc în mod independent.
„Documentarul realizat la canalul TVR 2 al Societății Române de Televiziune prezintă rezultatul cercetărilor neobosite și minții iscoditoare a savantului sas și va rămâne ca un documentar de referință pentru istoria cuceririi spațiului cosmic.
Filmarile au avut loc atât în Germania cât și în România. Pe teritoriul german s-a filmat în localitățile ,Feucht, Berlin, Peenemunde și Darmstadt, iar în România în orașele Sibiu, Sighișoara și Mediaș, alese pentru a ilustra cinematografic viața savantului ardelean .
În urma pactului Ribbentrop –Molotov și divizării Transilvaniei, Hermann Oberth a fost nevoit să plece din România, ajungând în final la Peenemunde.
La Feucht a fost fondat Muzeul Spatial Hermann Oberth, unde cercetările sale au fost și sunt disponibile publicului.
Scenarista și analistul politic dr. Anneli Ute Gabanyi a prezentat la Berlin și la Peenemunde succesele profesionale ale lui Hermann Oberth și ale discipolului său Wernher von Braun.
La documentar a colaborat și dr. Margrit von Braun de la Universitatea IDAHO USA, fiica lui Wernher von Braun, cosmonaut Dumitru Dorin Prunariu, prof. Reiner Kresken, Darmstadt – Centrul Spațial European, Robert Adams, vicepreședintele Muzeului Spațial Hermann Oberth din Feucht, prof. Philipp Aumann, curatorul Muzeului Istoric-Tehnic din Pennemunde, Karlheinz Rohrwild, directorul Muzeului Spațial Hermann Oberth din Feucht și
rectorul Ioan Bondrea de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.
Documentarul se încheie cu o prezentare scurtă a Centrului Spațial European ESA/ESOC din Darmstadt, pentru a sublinia necesitatea cuceririi permanente a spațiului cosmic în scopuri științifice și pasnice.” (Cristian Amza, realizator TVR 2)
