Dragi prieteni ai Casei de Cultură Friedrich Schiller, pentru a continua tradiția colocviilor noastre culturale cu distinșii noștri colaboratori vă invităm să ascultați, să analizați și să înțelegeți istoria, muzica, literatura și arta, împreună acum, aici, la Casa de Cultură Friedrich Schiller și vă recomandăm să vizionați online în perioada stării de alertă, videoconferințe care supun atenției o analiză arhivistică riguroasă, interpretată, pentru o redare cât mai fidelă a istoriei culturii.
Comentarii la următoarele adrese de e-mail: eveniment@casaschiller.ro, director@casaschiller.ro
-
Prezentarea PIESEI DE TEATRU “ZILE ZILNICE”, ANSAMBLUL DE TEATRU DUO BASTET DIN BRAȘOV.
Casa de cultură „Friedrich Schiller“ a organizat la Universitatea Populară “Ioan I. Dalles” în 27. martie 2014 Universitatea Populară “Ioan I. Dalles” prezentarea piesei de teatru “Zile zilnice”, o adaptare după Samuel Becket cu ansamblul de teatru Duo Bastet din Brașov.
Ansamblul de teatru în limba germanǎ DUO BASTET din Braşov a luat fiinţǎ în toamna anului 2008, fiind format din Carmen Elisabeth Puchianu, scriitoare de expresie germanǎ şi conferenţiar la Universitatea Trannsilvania, şi Robert Gabriel Elekes, actualmente doctorand la Sibiu şi asistent cultural la Centrul Cultural german din Braşov. Puchianu şi Elekes lucreazǎ de câţiva ani împreunǎ în domeniul teatrului studenţesc (trupa DIE GRUPPE) şi de amatori, practicând mai ales teatrul de improvizaţie şi de regie cu o vădită predilecţie pentru teatrul absurdului. Punerile în scenǎ ale celor doi împǎtimiţi ai teatrului impresioneazǎ prin combinaţia unor elemente specifice teatrului corporal, un rol important revendind interacţiunii dintre muzicǎ/sunet şi mişcare scenicǎ.
Din repertoriul ansamblului face parte piesa pentru un actor Nyktophobie, oder Mephistos später Gruß an Faust (Salutul întârziat al lui Mefisto cǎtre Faust) cu premiera în aprilie 2009 la Braşov şi piesa pentru doi actori Stühle für den neuen Mieter (Scaune pentru noulchiriaş) cu premiera în mai 2010 la Orawiţa.
În 2012 urmează a treia punere în scenă: Tägliche Tage (Zile zilnice) după S. Beckett. Tägliche Tage (Zile zilnice) reprezintǎ o adaptare proprie dupǎ Samuel Beckett. Winnie, personajul feminin, apare afundată în pământ mai intai pana la talie pe un varf de munte, de unde îşi începe interminabilul discurs despre lume, Dumnezeu şi sărmanul ei soţ Willie. Acesta se va face remarcat prin gesturi minimaliste, apoi prin apariţii coregrafice ce intrerup aparent discursul din ce în ce mai absurd al soţiei.
Absamblul îşi dovedeşte din nou calităţile actoriceşti şi regiziorale, cu care îşi compun propriile puneri în scenă.
Ansamblul DUO BASTET a putut fi vǎzut pânǎ acum în România (Oradea, Orawiţa, Timişoara, Sibiu, Braşov), în Ungaria (Pecs, Gyönk), Slovenia (Maribor) şi în Austria (Graz, Viena).
2. Expoziţia de pictură: „HYPERBOREA II” a artistului vizual TUDOR PLĂIEȘU
Casa de Cultură Friedrich Schiller și Meda Popea- Arts & Events au organizat în 13 martie 2015 vernisajul expoziţiei „Hyperborea II” aparţinând artistului vizual Tudor Plăieșu.
Tudor Plăieșu, artist vizual care trăiește în România și Germania, prezintă in „Hyperborea II” lucrări realizate în ultimii 3 ani, expuse acum în premieră sau care au fost parte a unor expoziţii de autor.
Curatorul expoziţiei: Meda Popea.
O primă secţiune a expoziţiei „Hyperborea II” cuprinde monocromii tratate în spiritul picturii, realizate cu vin roșu (pictura cu vin) pe hârtie Fabriano. Lucrările sunt alegorii care au în centru figura feminină, ideal de frumuseţe, și includ aproape imperceptibil referiri la istoria artei universale și citate din mari maeștri. Lucrările surprind calităţile unice ale petei de vin așezate cu măiestrie pe o hârtie de o înaltă calitate, menită să pună în valoare istoria petei și modul ei diferit în care se absoarbe sau se usucă brusc pe suprafaţa hârtiei.
A doua secţiune a expoziţiei cuprinde suita „Bestiarium”, miniaturi pictate pe vellum (pergamente din piele) în vechea tehnică armenească. Lucrările, de dimensiuni de 8 cm x 8 cm, aduc privitorului o viziune cu totul personală a artistului asupra temei „bestiarului”, etalând un desen de sinteză trecut prin esenţa curentului art deco. De evidenţiat și trimiterile evidente la celebrele pătrate ale lui Malevici.
„Hyperborea II” propune și o selecţie de lucrări pe pânză realizate în ulei sau tehnică mixtă (ulei și pulberi de aur, foiţă de aur sau cupru). Lucrările ne introduc într-un univers mitologic, în care întâlnim sânziene diafane, zmei cu chipuri trudite și aripi tehnologice sau îngeri, tot atâtea metafore ale creatorului. Cu aceste lucrări, Tudor Plăieșu se declară „structuralist vizual”, o atitudine care presupune depășirea postmodernismului și asumarea condiţiei artistului trăind și respirând realităţile secolului 21.
Expoziţia „Hyperborea II” reprezintă un manifest al artistului Tudor Plăieșu, în care regăsim credo-ul său artistic, temele și preocuparile sale plastice: clar-obscurul, monocromia, tehnica en grisaille, drip paintingul, portretul și gestualismul abstract.
Tudor Plăieșu este un artist vizual roman, care trăiește în Romania și în Germania. A absolvit Universitatea de Artă București și are la activ o experienţă de peste 15 ani. Lucrează grafică, pictură murală și de șevalet, gravură, ilustraţie și copertă de carte, fotografie, stăpânește cu excelenţă tehnicile vechi, iar lucrările sale de grafică reflectă această măiestrie, fie că este vorba de creion, peniţă, gravură, acuarelă și laviu sau tehnici mixte. A lucrat pictură monumentală în spaţii diverse, în tehnici diverse (frescă, ulei si acrilic pe perete sau lemn). Lucrările sale de mari dimensiuni se afla in România, Franţa sau Germania. Artistul a lucrat ilustraţie și copertă de carte (colecţiile integrale Arthur Conan Doyle, Lev Tolstoi, Dostoievski, Alexandre Dumas de la Adevărul Holding), dar si ilustraţie de presă (Ziarul Financiar).
Tudor Plăieșu este un excelent portretist, fiind recunoscut pentru măiestria sa în realizarea portretelor de copii, dar și pentru proiectele sale de portret de animale. Lucrările sale se afla în colectii private în Romania, Franţa, Germania, Italia, Belgia, Austria, SUA, Canada. Expoziţii personale: „Oglinda abisală”- 2013, „Hyperborea”- 2013. Performances: „Faces Extravaganza by Plaiesu”- 2013 si 2014. Expoziţii colective: Atelier 35, Muzeul Tăranului Roman. In licitatie la Grimberg Auction House.
3. “ZIUA UNITĂȚII GERMANE”
Casa de Cultură “Friedrich Schiller” și Forumul Democrat al Germanilor din Regiunea Extracarpatică au organizat în 9 octombrie 2014 “Ziua Unității Germane”. Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Guvernul României.
Au preentat: Uwe Koch, Coordonatorul Departamentului cultură, educație și probleme ale minorității germane, Ambasada Republicii Federale Germania la București, Christiane Gertrude Cosmatu,
Subsecretar de stat la Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Guvernului României, Dr. Klaus Fabritius, Președinte al FDGR – Regiunea Extracarpatică.
Începând cu 1990 data de 3 octombrie este Ziua Națională a Germaniei și la această dată se serbează Ziua Unității Germane, deoarece atunci a avut loc reunificarea celor două state germane.
Ziua Unității Germane – 3 octombrie a înlocuit sărbătoarea națională a Republici Federale din data de 17 iunie și pe cea din 7 octombrie a fostului RDG.
Au participat:
Grupul vocal-instrumental ZWEI PLUS
s-a înființat in anul 2007, întâi ca duet sub numele DUO ZWEI, după care în 2011 s-a transformat în trio cu denumirea actuală. Formația își desfășoară activitatea în cadrul Forumului Democrat al Germanilor din Bacău și participă la toate manifestările organizațiilor Forumului German din țară, acolo unde este invitată. În anul 2011, cu sprijinul organizației tutelare – Forumul Democrat al Germanilor din Regiunea Extracarpatică -, ZWEI PLUS a editat CD-ul “Lieder der Liebe” (Cântece de dragoste), care conține piese folclorice si șlagăre germane. De-a lungul timpului, formația a avut spectacole în București, Constanța, Ploiești, Reșita, Tulcea, Brașov, Iași, Buhuși, Moinești, Bistrița, Prejmer, Suceava, Gura Humorului, Piatra Neamț și, evident, la manifestările culturale locale și la cele organizate de Prefectura Bacău. Repertoriul grupului ZWEI PLUS cuprinde polci, valsuri, lendlere, dar și ritmuri moderne.
Orchestra de suflători Karpaten – Show
Orchestra de suflători „Karpaten – Show” a fost înființată în 1997 la inițiatiava lui Hans Groza, a doamnei Mariana Duliu și a lui Dr. Klaus Fabritius, președintele Forumului Democrat al Germanilor din România, regiunea extracarpatică. Ei continuă tradiția renumitei orchestre de suflători ce a existat la Casa Schiller în anii 70 și 80 sub conducerea lui Emil Franz și Andreas Bretz și care se numea de asemenea „KARPATEN – SHOW”. Au fost adesea în turnee organizate de Casa Schiller și filialele Forumului Democrat al Germanilor din România pentru reprezentanții minorității germane la Brașov, Mediaș, Sibiu, Galați, Iași, Constanța ș.a.
4. Seară literară „DESPRE TRĂIRI ȘI POVESTIRI“ Lectură cu scriitorul austriac ALEXANDER PEER
A citit din romanul: Bis dass der Tod uns meidet (Până când moartea ne va evita).A prezentat: Lectorul austriac Susanne Teutsch. A participat: Elisabeth Marinkovic, Directoarea Forumului Cultural Austriac la București.
Alexander Peer, născut la Salzburg, a studiat Germanistică, filozofie și publicistică, trăiește astăzi ca și scriitor și jurnalist liber profesionist la Viena. Din 1994 scrie regulat reportaje pentru reviste și ziare (de ex. în Wiener Zeitung, Der Standard, Die Presse, profil, Gewinn, a3 Verlag, medianet).
Reportajele de călătorie reprezintă un puct central al scrierilor sale, iar ocazional scrie și recenzii. Este membru al P.E.N.-Club Austria. Lucrează printre altele ca și lector și a participat la câteva emisiuni la Ö1. A primit multe burse de lucru atât în Austria, cât și în alte țări din Europa (Germania, Italia, Spania)
Locul 3 la concursul de proză din Brixen/Hall 2001.
Publicații (Selecție)
„Bis dass der Tod uns meidet„ (Până când moartea ne evită) (Roman, Limbus Verlag, 2013)
„Land unter ihnen„ (Țara de printre ei) (Nuvelă, Limbus Verlag, 2011)
„Reise nach Ljubljana„ (Călătorie la Ljublijana) (Antologie, Limbus Verlag, 2011)
„Schönheit und Vergänglichkeit„ (Frumusețe și perisabilitate) (Antologie, Essl Museum, 2011)
„Ostseeatem„ (Echipa de la Marea Baltică) (Seară literară împreună cu Erwin Uhrmann, Wieser Verlag, 2008)
Fără a avea în vedere firea sa sensibilă Franz se avântă într-o relație cu americanca Rebecca. După primele întâlniri care sunt prezentate tumultuos și într-un stil utopic, trecutul traumatizant al Rebeccăi își face loc în cameră. Pe lângă aceasta se amestecă și Fritz, care nu este nici mai mult nici mai puțin decât filozoful și scriitorul german Friedrich Nietzsche (1844–1900), mai întâi ca și confident a lui Franz, apoi ca și terț imaginat în relația ce devine din ce în ce mai fatală. Treptat se modifică tema centrală a acestei cărţi neobişnuite, solicitante şi spicate cu indicii ironice. Nu mai este povestitorul cel ce îi însoţeşte pe cititori prin poveste. Mai degrabă se construieşte un Eu vorbitor, care se pierde din ce în ce mai mult în observaţii asupra culturii noastre şi pune sub semnul întrebării într-un mod ludic identităţi, le distruge şi aduce astfel o contribuţie nouă la dezbaterea despre Gender. Siguranţa aparentă asupra rolurilor masculine şi feminine se dovedeşte repede a fi inutilă.
„Cartea are foarte multe tonalităţi diferite (Nietzsche este o referinţă deosebită, atât în ceea ce priveşte aspectele de conţinut cât şi cele stilistice; dar şi ceea ce este special la textele lui Nietzsche, cum ar fi aforisme, comentarii/eseuri, studii filologice sau poezii, care sunt îmbinate aici într-un ansamblu de texte patetic-ironic, astfel realizându-se o trecere de la povestire la reflecţie. Acest lucru mi-a fost foarte important la concepţia cărţii, deoarece astfel limbajul de specialitate de obicei atât de dificil este persiflat în mod repetat, iar aceeşi abordare se aplică şi asupra diverselor poziţii filozofice). Asemător lui Nietzsche, povestitorul meu se confruntă cu perceptele culturale, în prim plan stă însă o relaţie între un bărbat (povestitorul) şi o femeie, relaţie care este marcată de iritaţii, proiecţii şi secrete. Pornind de aici se dezvoltă poziţii care pun sub semnul întrebării identitatea şi cultura, le dau noi semnificaţii sau chiar duc stereotipii ad absurdum.“ (Alexander Peer)
„Cartea lui Alexander Peer Bis dass der Tod euch meidet (Atâta timp cât moartea ne evită) nu îl transformă pe Nietzsche într-un teoretician al iubirii heterosexuale (…) şi nici nu îi atribuie legături burgheze sau antiburgheze. Dezvoltă magnitudinea iubirii erotice şi spirituale, care este inclusă implicit în scrierile lui şi care reprezintă în mod explicit motorul ştiinţei sale şi a filozofiei sale a corpului. El testează podurile înguste pe care le construieşte Nietzsche între euforia gândirii, eros-ul scrisului şi viaţa concretă, el analizează profunzimile tristeţii adânci (despre care vorbeşte şi Heidegger), care se deschide între ce este sugerat şi ce rămâne nespus.“ (Prof. Hubert Thüring Universität Basel)
5. Conferința: „ZESTREA DE ARHITECTURA – DE CE SUNT BUCUREȘTII ALTFEL”
In cadrul ciclului de conferinte dezbatere dedicate Bucureștiului, Casa de cultură „Friedrich Schiller” (str. Batiştei nr. 15) a organizat în 13 noiembrie 2014 evenimentul Zestrea de arhitectură – de ce sunt Bucureștii altfel. Manifestarea este organizată în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti, Forumul Democrat al Germanilor din București şi Asociaţia Istoria Artei .
Au prezentat: . Prof. Dr. Arh. Peter Derer, „ Bucureştiul, o altfel de moştenire”. ( Graniţă de civilizaţii. Dificultăţi de creştere. Alternarea moştenirilor. Stabilizarea profilului propriu. Arhitecţi fără frontiere. Recuperarea decalajului sau…..); Dr. Adrian Majuru, „ De ce sunt Bucureştii altfel”. ( Stiluri, Perioade. Domnii. Vremuri faste şi mai puţin faste. Şcoli. Mentalităţi. Împrumuturi. Patrimoniu.); Drd. Oana MARINACHE, „Casele Blaremberg şi Filipescu din strada Batiştei”. ( Arhiva de arhitectură. Documente. Imagini. Interpretări.); Lector. Dr. Arh. Adrian Crăciunescu, „ De ce Micul Paris nu a fost Mica Vienă sau Micul Berlin”. ( Documente. Istorie. Mentalităţi. Spaţiu Public. Memorii. Timpul trecut.)
Cu acest prilej a fost vernisată și o expoziție de fotografie de arhivă bucureşteană.
Ilustraţia muzicală: Sebastian Balaş (vioară). Coordonatorul proiectului: Aurora Fabritius.
„Este responsabilitatea bucureştenilor să decidă dacă Bucureştii vechi merită sau nu păstraţi. Poate ar trebui organizat un referendum, să se hotărască odată pentru totdeauna dacă partea veche a orasului are sau nu valoare. Bucureştiul vechi ne ajută să înţelegem mai bine cum suntem. Cu fiecare casă ori grilaj dărâmat moare ceva din fiinţa noastră…..Întrebarea este dacă bucureştenii vor să arate că au pedigree, că nu sunt locuitorii unei aşezări noi, fără istorie. Dacă îşi doresc o capitală care se respectă ar trebui să păstreze şi să regenereze zonele protejate din Lista Monumentelor Istorice. (Peter Derer, 2006, “Formula AS ‘’}.
Bucureştiul nostru este un amalgam de vechi şi nou, tradiţional şi modern, cu interferenţe orientale şi occidentale, determinat geografic, de vremuri şi sisteme, de bunul gust sau gustul la întâmplare, fapt care îi dă aspectul unei metropole eclectice şi neorânduite, conferindu-i însă în acelaşi timp mult farmec şi originalitate. Veacul XIX modernizează Bucureştii, îl îmbogăţesc cu biserici, hanuri, mănăstiri, capodopere arhitecturale. Devine cel mai mare oraş din sud-estul Europei după Istanbul.
Apar marile edificii, iluminatul, canalizarea, parcurile publice. Se construiesc cele mai importante reşedinţe pe care le admirăm şi astăzi., palate, ministere, hoteluri, grădini……In secolul XX, între cele două războaie mondiale Bucureştiul devine una dintre cele mai frumoase capitale europene, cu o strălucită viaţă culturală şi socială, cu o atmosferă specifică urbelor de elită, demnă de admiraţie. Devenirea sa naturală este brutal întreruptă de anii comunismului. 1945-1989. Revenirea s-a dovedit anevoioasă, imprevizibilă, plina de surprize. Fenomenul merită analizat ! Este şi scopul evenimentului nostru cultural.
6. Conferința dezbatere: „ANTROPOLOGUL FRANCISC IOSIF RAINER -UN DESTIN UNIVERSAL”
Casa de Cultură Friedrich Schiller și Editura Oscar Print au organizat în 6 decembrie 2012 conferința dezbatere „Antropologul Francisc Iosif Rainer – Un Destin Universal”.
A avut loc și lansarea volumului Insemnări Zilnice. Conferințe. Jurnale de Călătorie al profesorului Francisc I. Rainer, apărut în noiembrie 2012 la Editura Oscar Print, în cadrul colecției „Antropologie urbană”. Această ediție a fost îngrijită de Adrian Majuru.
La eveniment au participat: Dr. Adrian Majuru (profesor asociat, Universitatea de Arhitectura și Urbanism, “Ion Mincu”, București și coordonatorul colecției „Antropologie urbană”), Dr. Octavian Buda (conf. univ., Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București), Dr. Antoine Heemenyk (conf.univ., Universitatea „Spiru HARET”, Bucuresti) și Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici.
Totodată va fi vernisată și expoziția Rainer – Viața și Activitatea.
Coordonatorul proiectului Aurora Fabritius. Ilustrația muzicală la pian și violoncel de Adrian Naidin.
Francisc Rainer este fondatorul antropologiei științifice în țara noastră și în același timp, creatorul școlii de antropologie din capitala țării. Rainer avea o „concepție integraționistă a antropologiei” fiind pe deplin convins de „raportul strîns dintre biologie și cultură”. Astfel, în concepția raineriană, boala era privită „ca un fenomen de masă” avînd și ea o „semnificație antropologică” putînd astfel să lămurească „nu numai condițiile de viață în care a trăit o populație, oferindu-ne precizări asupra gradului ei de vitalitate, precum și indicații de discernere a direcției către care tinde procesul selectiv”.(Th. Enăchescu)
“Profesorul Rainer a fost un deschizător de drumuri noi şi în privinţa unei antropologii a poporului român, creînd fundamentul ştiinţific prin cercetările ce le-a făcut pentru întîia oară pe teren, în trei sate româneşti, care sunt dealtfel şi primele monografii antropologice săteşti din ştiinţa mondială!” Influențat de Goethe, Virchow și Claude Bernard, Rainer a creat un model științific de cercetare, „care nu a găsit pînă azi nici imitatori și nici adepți.” Rainer era „impregnat de cultura greacă, a cărei limbă o mînuia, era un adept și adînc cunoscător al operei lui Goethe, care a avut o influență hotărîtoare asupra sa. Cunoscător al școlilor de pictură din diferite epoci, își făcea o plăcere să stabilească legături între anatomia personajelor și felul cum ele erau înfăptuite plastic, artistic.” (Dimitrie Gusti)
“Readucerea în memorie a personalității profesorului Rainer, membru de onoare al Academiei Române, se constituie într-o datorie de omagiu și recunoștință față de figura de referință a antropologiei românești.
Școala antropologică pe care a creat-o poartă pecetea gândirii sale originale, novatoare și interdisciplinară în cunoașterea ființei umane în integritatea sa bio-culturală și în dinamica ce o realizează cu mediul înconjurător. Această viziune integrantă despre om, conturată în lumea științifică europeană la sfârșitul sec. XX, a fost introdusă la noi în țară de profesorul Rainer. Tot lui îi datorăm și înființarea în 1937 la București a unicului institut de antropologie pe care l-a conceput de la detalii de construcție până la direcțiile de cercetare care rămân moderne în continuare și care au plasat antropologia românească între cele mai moderne școli pe plan internațional. Memoriile profesorului Rainer ne inițiază asupra drumului parcurs de autor în formarea intelectuală și profesională de excepție. Născut într-o familie de intelectuali austrieci din Bucovina, în 1874, ca cetățean austriac, care și obține certificatul de naturalizare ca român în 1904. Școala și-o face la Iași și București unde ulterior se înscrie la Facultatea de Medicină în 1892. Încă din facultate este primit de profesorul Al. Obregia ca preparator în laboratorul Catedrei de Histologie (1894). În 1920 este transferat în calitate de profesor apoi șef de catedră de anatomie și embriologie la Facultatea de Medicină București. Este momentul care deschide o altă etapă a vieții profesorului: preocupările sale de antropologie modernă propriu-zisă. Rainer definește antropologia ca știința fenomenului Om. Colaborarea dintre Rainer și Gusti și instituționalizarea antropologiei româești se concretizează prin campaniile complexe de cercetare a populației românești din zona montană și tipărirea monografiei “Anchete antropologice în trei sate românești din Carpați”, lucrare fundamentală în antropologia românească. Prin Acad. Ștefan Milcu, discipolul său care i-a continuat opera, școala raineriană de antropologie se dezvoltă în continuare. Proiectele schițate de Rainer și începute de Milcu, cum este “Atlasul Antropologic al României” sunt pe cale a fi finalizate în 2012.” Cristiana GLAVCE, Directorul Instititutului de Antropologie “Francisc Rainer”.
„Volumul de față preia jurnalele publicate în ediția doctorului Gh. Brătescu , 1979 alăturînd alte jurnale inedite. Dorește să aducă în fața publicului experiența de viață a profesorului RAINER și metoda sa de cercetare științifică.” (Adrian Majuru)
Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului “Valorificarea identităților culturale în procesele globale”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
7. 70 DE ANI DE LA DEPORTAREA ETNICILOR GERMANI DIN ROMÂNIA ÎN UNIUNEA SOVIETICĂ
Casa de cultură “Friedrich Schiller”, Fundația Hanns Seidel, și Forumul Democrat al Germanilor din Romania – Forumul regional Regiunea Extracarpatică au organizat în 31 ianuarie 2015 comemorarea a 70 de ani de la deportarea etnicilor germani din România în URSS, Evenimentul s-a desfășurat în limbile germană și română, cu traducere simultană.
A fost prezentată și o expoziție de fotografie.
Cu participarea: Dr. Klaus Fabritius, Daniel Seiberling, Dr. Paul Jürgen Porr, Christiane Cosmatu, Antonia Gheorghiu, Erwin Ţigla, Dr. Alexandru-Murad Mironov, Dora Dumitru, Elfriede Polluch, Carmen Cobliş.
