1. Vernisajul expozitiei de fotografie: IMAGINI DIN CALENDAR – IMPRESII DE TOAMNĂ DIN GERMANIA, realizata de KLAUS FABRITIUS
Casa de Cultură “Friedrich Schiller” a organizat în 08.10.2013 cu prilejul aniversării Zilei Unității Germane vernisajul expozitiei de fotografie Imagini din calendar – Impresii de toamnă din Germania, realizată dr. Klaus Fabritius.
Fondator și președinte al Cubului Leica, aflat sub egida Forumului Democratic al Germanilor din București și a Casei Schiller, Klaus Fabritius dedică această expoziție imaginilor din Germania și toamnei.
Dr. Klaus Fabritius: Membru corespondent al Academiei de Ştiinte Agricole şi Silvice din România, doctor în biologie, Klaus Fabritius , cercetător ştiinţific cu peste 250 de lucrări de specialitate publicate în ţară şi în străinătate, apărute în reviste de prestigiu este autor al peste 10 volume ştiinţifice, primind diploma de excelenţă din partea Universităţii “Ioan Cuza”din Iaşi.Klaus Fabritius este preşedintele Asociaţiei Române pentru Combaterea Vectorilor în Igiena Publică (ARCVIP). Este membru fondator al Clubului Humboldt România, preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică. Pasiunile naturalistului Klaus Fabritius sunt: fotografia, călătoriile, ocrotirea naturii și protecția mediului.
2. Seară literară: „TRIUMFUL PAPARUDEI“ de IOANA IERONIM
Casa de Cultură “Friedrich Schiller” a organizat în 02.06.2009 lansarea volumului „Triumful Paparudei“) al scriitoarei Ioana Ieronim (Editura Johannis Reeg; traducere în limba română, Dagmar Dusil. Lectura a fost acompaniată la pian de cunoscutul pianist, pedagog şi muzicolog Peter Szaunig/Bamberg. Pe lângă piese de Bach şi Brahms, vor fi interpretate pasaje din compozitorii transilvăneni Heinrich Neugeboren, Rudolf Wagner-Régeny şi Bela Bartok, precum şi scurte improvizaţii pe melodii populare şi de copii. A prezentat sriitorul Hans Bergel și Ioana Ieronim.
Ioana Ieronim născută la Râşnov – Braşov, a fost eleva şcolii germane din localitatea natală şi a crescut în mijlocul comunităţii săseşti, de care s-a simţit foarte apropiată. Studii de anglistică la Bucureşti, a lucrat apoi la Editura Enciclopedică. Consilier cultural al Ambasadei României la Washington (1992-96); Director program Fulbright, Rumänien (1998-2004). Poetă, traducătoare, participantă la spectacole multimedia (Statele Unite, România, Grecia). În ultima vreme scrie teatru. Volumul ei Triumful Paparudei (Brückengasse ohne Ufer a apărut în traducere engleză (e Adam J. Sorkin) şi în Anglia (Triumph of the Waterwitch, Bloodaxe, 2000).
„Ea [Ioana Ieronim] prezintă o succesiune de piese concise, independente: dialoguri, tablouri, scene, viziuni în cheia basmului, pasaje lirice şi impresii pasagere – care însă ajung să alcătuiască în ansamblu o mărturie a timpului, multifaţetată şi unitară din punct de epic. Astfel se constituie cronica artistică a unei epoci, tabloul – desenat în linii fragmentate şi unificatoare – cu accentul său tragic, de fază de sfârşit al unei lumi. Avem aici, în esenţă, cronica unei străzi – Strada Podurilor, din Râşnov – cu locuitorii ei mai ales saşi.
Scriitoarea Dagmar Dusil, născută la Sibiu în 1948, germanistă şi anglistă, nu numai că a tradus în limba germană expresia, atent strunită, a autoarei române – cu grijă, adecvare şi acribie. Dar, mai mult, traducătoarea a reuşit să transfere, fără pierderi, atmosfera dramatică ori elegiacă, momentele rostite cu vocea scăzută, ori abia sugerate, formulările aforistice sau ascuţimea expresiei cu două înţelesuri.“ Hans Bergel , Postfaţa, Triumful Paparudei, ediţia germana
„Am scris poemele narative care formează volumul Triumful Paparudei pentru a mărturisi despre lumea profund tulburată a unei comunităţi rurale multinaţionale din Transilvania anilor 1950. M-am născut şi am crescut în zona precumpănitor săsească a Râşnovului, această mare localitate, cu cetatea ei din sec. 13 (fondată de cavalerii teutoni), cu importantul sat românesc şi cu un cartier stabil de romi, tradiţional prin meseriile lor necesare întregii comunităţi. Peisajul râşnovean, în Ţara Bârsei, este atât de frumos, încât cineaştii americani s-au fixat aici pentru a filma Cold Mountain. Am încercat să pun în pagină viziunea copilului din acei ani post-belici – şi paradoxul unei copilării (vârsta fericită, în rezonanţă cu eternitatea) petrecute în vremuri atât de grele şi de pierzătoare. Anii 1950 făceau din comunitatea râşnoveană un loc mai complicat decât fusese el vreodată: de aici fuseseră deportaţi mulţi saşi, fuseseră şi continuau să fie arestaţi peste noapte, fără multe explicaţii, români ori saşi, veneau în loc alţi deportaţi şi dizlocaţi: persoane din fostul high-life bucureştean sau braşovean (cu un fel de domiciliu obligatoriu), refugiaţi basarabeni sau macedoneni veniţi cine-ştie-de-unde. Pentru comunitatea de saşi, aflători aici („în calea tuturor răutăţilor“…) de opt secole, războiul, iar apoi totalitarismul şi represiunea sistematică au reprezentat începutul sfârşitului lor pe teritoriul României. Scriam cartea după două decenii, iar lumea pe care o cunoscusem, copil fiind, practic nu mai exista. Rosturile ei rurale, pe care înca am avut ocazia să le văd continuând inerţial pentru o vreme – în ciuda deposedări de pământ şi vite şi a colectivizării – au fost practic distruse. Industria masivă instaurată între timp după moda socialistă, peste mai micile industrii vechi, util integrate, a contribuit la un amestec şi mai amplu al oamenilor din diverse regiuni ale ţării. În prezent… nici agricultura şi nici industria nu mai funcţionează. Râşnovul de odinioară, cu străvechile lui ritmuri şi rădăcini, cu oamenii ei : sarea pământului, mai există doar în mintea unora ca mine. Pentru memoria aceasta… există cărţile. Există Internetul. Noua Europă, însă, va fi ea însăşi doar dacă aceste culori ale diferenţelor şi memoriei vor fi puse în valoare.
Când eram un copil râşnovean, prietenii mei saşi pe la şase ani vorbeau limba lor materna, medievalul grai săsesc, vorbeau româneşti şi vorbeau germana. Scriindu-mi textele acestui volum, limba în care ar fi trebuit să o fac ar fi fost germana. Însă nu mai locuiam de la 12 ani printre germani şi povestea a fost scrisă în română, limba mea maternă. Dagmar Dusil, transilvăneanca plecată în lume mi-a făcut un dar extraordinar traducând această carte, pe care astfel a adus-o – acasă. Am urmărit efortul ei de transpunere, sensibilitatea, dăruirea, înţelegerea dinăuntru, cu nesfţrşită emoţie şi gratitudine. Cel care va citi, sper să se simtă bine-venit în orizontul nostru, în Ţara noastră de dincolo de pădure.“ Ioana Ieronim, despre Triumful Paparudei.
3. Seară literară: DOR DE-ACASĂ, DOR DE DUCĂ, DORUL MESEI ÎMPREUNĂ de DAGMAR DUSI
Casa de Cultură “Friedrich Schiller” a organizat în 25.05.2009 prezentarea volumului „Dor de-acasă, dor de ducă, dorul mesei împreună” al scriitoarei Dagmar Dusil. Au prezentat: Ioana Ieronim și Dagmar Dusil. Ilustrația muzicală: Peter Szaunig/Bamberg.
Născută la Sibiu, în România, a urmat cursurile de anglistică şi germanistică la Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj, apoi a fost profesoară de limba engleză la Sibiu. A emigrat în Germania în anii 1985. Docent engleză şi spaniola VHS Heilbronn. În 2002 preia redacţia publicaţiei „Hermannstädter Heimatboten“. În 2003 devine co-fondatoarea (alături de Dr. Klaus Weinrich) a editurii „Johannis Reeg“, cu tematică generală Transilvania/România. Este autoarea volumelor „Blick zurück durchs Küchenfenster“ (Privind înapoi pe fereastra bucătăriei, 2001) şi „Kulinarisches Heim- und Fernweh“ (2006), precum şi a unei serii de eseuri publicate în «Eurasisches Magazin».
„Volumul îmbină experienţe şi impresii reale, din 20 de călătorii în jurul lumii, materia amintirii şi fanteziei, o ţesătură textuală care se adresează tuturor simţurilor. Cuvântul înainte, aşa-zicând aperitivul călătoriei culinare, conţine câteva afirmaţii care ne atrag atenţia: „De când eram copil, visam la lumea cea largă. Mai târziu, când am putut călători, am început să visez la zonele cele mai îndepărtate de Transilvania şi de Sibiu.” Sau: „În fiecare ţară, prin ceea ce era străin m-am familiarizat şi mai mult cu ceea ce este apropiat. …….
„De multe ori o simplă mireasmă îţi poate declanşa amintirile. Dar şi invers, amintirea unor secvenţe de sunete declanşează dorinţa unor feluri de mâncare.
„Această logică inevitabilă a unui stil narativ care nu se desfăşoară doar logic ne face să descoperim că lumea, în ciuda culturilor sale multiple, este un tot întreg
Astfel, cartea autoarei Dagmar Dusil devine un arc între vechea ei patrie transilvană şi lumea cea mare. Prin absorbirea tuturor registrelor, cel puţin în ceea ce ne priveşte pe noi, cititorii, la nivel sinestezic, sunt invitaţi să ia parte la această „călătorie interioară”, într-un volum remarcabil, o carte ce oferă totodată o extraordinară plăcere a lecturii.“ Siegfried Habicher, Siebenbürgische Zeitung
„Se întâmplă ceea ce nu te aştepţi. În Egipt şi Bali, în Canada şi Creta, în Thailanda, în Turcia şi în multe alte ţări, autoarea găseşte exoticul, ceea ce urmărea să afle, dar în acelaşi tomp şi nenumărate puncte de legătură cu amintiri din patrie. În fiecare descriere de călătorie există momente de flash-back: mici episoade exemplare, care, în ciuda distanţei critice, trădează o legătură profundă, un sentiment de pierdere a ambianţei originare. Visul călătoriei, al lumii celei mari şi frumoase, a devenit realite. Dar oriunde a fost, autoarea a regăsit ceva din Transilvania.Cele în jur de 150 de reţete – fără îndoială foarte gustoase – „din Transilvania şi din întreaga lume devin un fel de supliment, la această carte elaborată atât de captivant.“ Gerhard Cordier, Stuttgarter Zeitung
„Este un volum întru totul captivant, cu note de profunzime, care presupune mai multe tipuri de lectură şi nu se lasă uşor definit. Este pur şi simplu atipic, atât ca literatură de călătorie – cartea ne poartă prin 21 de ţări – precum şi în calitatea ei de carte de bucate – deşi găsim aici aproximativ 150 de reţete culinare. Nu ne e dat, aici, să ne deconectăm de călătoria la distanţă: Dagmar Dusil trăieşte şi îşi aminteşte cu întreaga fiinţă, ea nu îşi reprimă amintirile, care se ivesc, ci le integrează.“ Beatrice Ungar, Hermannstädter Zeitung
4. Serată muzicală: CLEOPATRA DAVID, NICOLAE SIMIONOV, MIRON VASILESCU
Casa de Cultură “Friedrich Schiller” a organizat în 03.12.2009 un recital vocal cu: Cleopatra David – soprană, Nicolae Simionov, tenor, Dan Stoenescu – pian.
Muzician, eseist, Cleopatra David a cântat pe numeroase scene din România, dar și India, Italia sau Finlanda, unde a susținut și un masterclass internațional de canto. Este membru al Sangit Chamber Ensemble și al colectivului Operei Comice pentru Copii din București. A obţinut titlul de Doctor în 2010 sub îndrumarea compozitorului Octavian Nemescu, a făcut un stagiu de cercetare în India, unde a studiat muzică clasică indiană, stilul Karnatik. Susține frecvent conferințe și publică articole, cronici muzicale şi studii în revistele Actualitatea muzicală şi Muzica, pe site-ul http://Liternet.ro sau pe blogul de pe Adevărul.ro. A organizat proiectele: Self Realization Tour, Romania 2012 şi 2013, 2013, anul Tagore. 100 de ani de la decernarea Premiului Nobel, Stagiunile de concerte Sangit Chamber Ensemble 2013-2017, Proiectele Glorie Mamei – 2015, Festivalul Primăvara Spiritului 2016 și 2017 , a fost coorganizator pentru Atelier de meditaţie la Biblioteca Metropolitană, şi Junge Talent Masterclass, 2016 împreună cu Los Angeles – Moscow Music School şi Austrian Imperial Arts și managerul Turneului Național Comorile Persiei și al Galei Muzicilor Tradiționale 2017.
Dan Stoenescu imbina activitatea camerala cu cea compozitionala. Este autor de lieduri si lucrari corale, precum si de aranjamente pentru pian ale unor lucrari simfonice. Dan Stoenescu a initiat proiectul Bucuria dansului, un ciclu de concerte pentru pian la 4 maini si 2 piane desfasurate intre anii 2007 -2009. Desi repertoriul sau acopera intreaga paleta stilistica, artistul este atras indeosebi de muzica moderna si de jazz.
5. Seara literară: VOCILE MORȚII. MENTALITĂȚI ȘI DISCURSURI ASUPRA SFÂRȘITULUI ÎN EVUL MEDIU TÂRZIU de IRINA CRISTESCU
Casa de Cultură “Friedrich Schiller” a organizat în 19. 05 2011 seara literară „Vocile morții. Mentalități și discursuri asupra sfârșitului în Evul Mediu Târziu” a scriitoarei Irina Cristescu (Editura Semne, București, 2011)
„Lucrarea se concentrează pe studierea şi analiza „morţii trăite” şi a „morţii ca discurs” în Evul Mediu Târziu, în spaţiul occidental. Tema generoasă prin natura ei […] a stimulat-o pe Irina Cristescu să realizeze o sinteză de istorie culturală, cu accent pe istoria spaţiul cultural german, o sinteză completată cu două studii de caz interesante și relevante pentru circulația culturală a temelor morții. Reinterpretarea unor motive din universul perceperii morţii, studierea toposului acesteia, diversitatea surselor abordate – izvoare istorice, analize teoretice (inclusiv lucrări de tanatologie), iconologia şi iconografia medievală a temei, precum și bibliografia bogată, discursul metodologic pluridisciplinar, fac din studiul Vocile Morții un demers exemplar, o scriere de referință pentru domeniul istoriei morții.“
Conf. dr. Mihaela Grancea, Facultatea de Istorie și Patrimoniu, Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu
Dr. Irina Cristescu (născ. 1978)
Studii:
1992 – 1996 Liceul Teoretic german ”Hermann Oberth”, secția specială (Bacalaureat / Allgemeine Reifeprüfung 1996); 1996 – 2000 Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, specializarea Germană – Engleză (Diplomă de Licență: Diskurse des Todes im deutschen Spätmittelalter 2000); 2000 – 2002 Universitatea din București, Facultatea de Filosofie, Masterat Deutsche kulturelle Studien (Dizertație: Der letzte Reigen – Der Totentanz,ein Diskurs des Todes in den bildenden Künsten 2002); 2003 – 2009 Universitatea din București, Facultatea de Istorie, Doctorat (Teză: Tema morții în Evul Mediu Târziu. Mentalități și discursuri în spațiul de cultură germană – teză susținută și promovată magna cum laude în 2009. Conducător științific: prof. dr. Bogdan Murgescu); Burse și stagii de cercetare DAAD (1998,2003), Leonardo da Vinci (2006), granturi de cercetare CNCSIS (2007/08, 2007/09); Din 2000 – membru al Institutului de Cercetări Interdisciplinare Româno-Germane (ICIRG).
Publicații:
Discursul artistic al morții în spațiul urban. Dansul macabru medieval german, în: ”Exerciții întru cunoaștere. Societate și mentalități în noi abordări istoriografice”, M. Murgescu și S. Câlția (coord.), Dominor, București, 2003; The Medical Discourse and the Plague Epidemics in the Late Middle Ages. A Case Study: Sebastian Pauschner’s ‘Kleine Unterrichtung über die Pest (Sibiu, 1530)‘, în: XENOPOLIANA – Buletinul Fundației Academice ”A.D. XENOPOL” din Iași, XV, 2007-2008, număr tematic Pour une histoire culturelle de la mort en Europe orientale. Perspectives ouest et est-éuropénnes; Discursul medical al morții în spațiul cultural german, în: ”Caietele Laboratorului de Metodologie a Istoriei Dimitrie Onciul”, F. Nițu (coord.), vol. 1, editura Universității din București, 2009; A Closer Look at the German Late-Medieval „Totentanz”: the Dances of Death in Lübeck, Basel and Berlin, în: „Actes du XIVème Congrès International d’Ètudes sur les Danses Macabres et L’Art Macabre en Général, Cristina Bogdan & Silvia Barutcieff (coord.), editura Universității din București, 2010; Vocile morții. Mentalități și discursuri asupra sfârșitului în Evul Mediu Târziu, ed. Semne, București, 2011; Recenzii, articole și eseuri pentru diferite publicații; Traducător autorizat de M inisterul Justiției din 2001, traduceri pentru edituri prestigioase precum: Editura Institutului Cultural Român, RAO, Polirom, Paralela 45, Publica, Dominor, Brumar etc.
6. SEARĂ LITERARĂ ȘI WORKSHOP LITERAR CU SCRIITOAREA RENATA ZUNIGA
Casa de Cultură “Friedrich Schiller” a organizat în 28.10.2011 în parteneriat cu Forumul Cultural Austriac și Biblioteca Austria, București în cadrul Săptămânii Austria citește (26-28.10.2011) o seară literară cu scriitoarea Renata Zuniga (Austria), care a citit din scrierile ei, iar participanții la work-shopul literar au prezentat textele rezultate. Moderator: prof. univ. dr. Mariana Lăzărescu, Universitatea București.Evenimentul s-a desfășurat în limba germană.
Renata Zuniga s-a născut în 22.10.1957 la Brixlegg. A urmat studii de traducere pentru limba spaniolă și franceză la Universitatea din Viena și la Universitatea Sorbona, Paris.
În anii 1991 și 1992 a călătorit în Cuba, Mexic, Guatemala, Paris, Barcelona și Peru. A realizat documentații video pentru ORF și ZDF despre copii indienilor Yoreme.
A realizat filmul „Wo Gott auf dem Wind reitet” pentru ORF și „Afrika Why“ pentru Crucea Roșie.
În ultimii 20 de ani a realizat workshop-uri cu oameni aflați în situații dificile, în închisori, copiii indienilor din Sonora, și cu copiii străzii din România. A scris piesa de teatru„Schwarz-Weiss-Bilder“.
Publicații: „Sterne wohnen auswärts. Kriminalroman” (Stelele trăiesc în străinătate), Milena. Wiener Frauenverlag 1994; Filme: „Hari d. Haschrebell”, „Urlaub”, „La danza del Venado”.
7. SEARA LITERARĂ AUSTRIA CITESTE ȘI PREZENTAREAFILMULUI ARTISTIC „FALSIFICATORII”
Casa de Cultură „Friedrich Schiller” a organizat în 27.10.2009 în parteneriat cu Institutul de Germannistică al Unuversității București, Forumul cultural Austriac și Biblioteca Austria din București un eveniment care a cuprins în prima parte seara literară AUSTRIA CITESTE, cu prilejul aniversării a 135 de ani de la naștere și 80 de ani de la moartea scriitorului austriac Hugo von Hofmannstahl, cu participarea studenților de la Facultatea de Gemanistică a Unuversității București, coordonatorul proiectului fiind: prof. univ. dr. Mariana Lăzărescu.
În partea a doua, SEARA FILMULUI AUSTRIAC a fost prezentat filmul artistic austriac „Falsificatorii” (2007) al regizorului şi scenaristului Stefan Ruzowitzky. Filmul se bazează pe amintirile lui Adolf Burgers referitor la cea mai mare acţiune de falsificare a banilor a naţional-socialiştilor în timpul celui de-al doilea război mondial, care s-a desfăşurat sub denumirea „Aktion Bernhard”.
În februarie 2008 a câştigat premiul Oscar la categoria Cel Mai Bun Film Străin, fiind primul Oscar acordat unui film austriac.
A prezentat: ANGELIKA HERTA, lector austriac la Unuversitatea București.
Au interpretat: Karl Markovics (Salomon Sorowitsch), August Diehl (Adolf Burger), Devid Striesow (Friedrich Herzog), Martin Brambach (Holst), Veit Stübner (Atze), August Zirner (Dr. Klinger), Andreas Schmidt (Zilinski), Sebastian Urzendowsky (Kolja), Lenn Kudrjawizki (Loszek), Tilo Prückner (Hahn), Marie Bäumer (Aglaia), Dolores Chaplin (Rothaarige) Karl Markovics (Salomon Sorowitsch), August Diehl (Adolf Burger), Devid Striesow (Friedrich Herzog), Martin Brambach (Holst), Veit Stübner (Atze), August Zirner (Dr. Klinger), Andreas Schmidt (Zilinski), Sebastian Urzendowsky (Kolja), Lenn Kudrjawizki (Loszek), Tilo Prückner (Hahn), Marie Bäumer (Aglaia), Dolores Chaplin (Rothaarige).
O poveste incredibilă, dar adevărată: în ultimii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial naziştii au construit un atelier în incinta lagărului de concentrare de la Sachsenhausen în care se produceau bani falşi.Un adevăr istoric pe care s-a bazat şi scenariul peliculei „Falsificatorii” în regia lui Stefan Ruzowitzky. În centrul dramei se află povestea lui Salomon Sorowitsch, de origine evreu.
Berlin 1936: Sorowitsch este regele falsificatorilor. Bărbatul îşi confecţionează singur banii necesari pentru a trăi în lumea colorată a petrecerilor mondene şi a femeilor uşoare. Cândva este arestat şi trimis în lagărul de concentrare de la Mauthausen, dar şi acolo reuşeşte să se descurce. Schiţând portrete pentru gardieni şi ofiţeri SS, Sorowitsch este numit pictor al securităţii naziste.
Adus în lagărul de la Sachsenhausen în 1944, Sorowitsch, alături de alţi specialişti, este silit să falsifice bancnote. Acţiunea avea ca scop destabilizarea sistemului financiar internaţional.„Să facem abstracţie de condiţiile în care ne aflăm… Numai noi doi şi cei mai perfecţi bani falşi care au existat vreodată. Întâi lira (n.r sterlină) şi apoi dolarul. Oameni, utilaje, material. Tot ceea ce aveţi nevoie! Stiţi domnule Sorowitsch… există posibilităţi să supravieţuiţi aici!” (fragment din „Die Fälscher”)
Filmul se bazează pe povestirile lui Adolf Burger, un supravieţuitor al Holocaustului, astăzi în vârstă de 92 de ani.
„N-am ştiut că a existat şi o asemenea poveste de aceea mi s-a părut fantastic că este adevărată, că toate acele lucruri chiar s-au întâmplat. Au fost găsite şi dovezi care atestă autenticitatea ei, de pildă matriţele după care s-au confecţionat banii.” – spune actorul Martin Brambach care, în film, joacă rolul unui gardian.
În lagăr, falsificatorii care luau parte la acţiunea secretă menită să inunde piaţa „duşmanului” cu milioane de lire sterline şi dolari falşi erau bine trataţi: mâncarea era bună, saltelele moi, deţinuţii aveau voie să circule aproape oriunde şi, uneori, chiar şi să dea petreceri. Un singur lucru le era limpede: dacă munca lor n-ar fi dat roade, erau ameninţaţi cu moartea. De aici dilema morală a falsificatorilor: să coopereze cu naziştii pentru a-şi asigura supravieţuirea sau să-i saboteze?
„N-aş fi îndrăznit nici macar să încerc să transpun într-un film o zi „normală” dintr-un lagăr de concentrare, dar subiectul acesta m-a încântat mult (…) E diferit faţă de restul lecţiilor de istorie. Aici este vorba despre întrebări universale, foarte importante şi pentru mine.” – afirmă regizorul austriac Stefan Ruzowitzky.„Autentica poveste a falsificatorilor, prezentată în cele mai mici detalii, a fost distinsă pe bună-dreptate cu un premiu Oscar în 2008. Principalele două atuuri ale câștigătorului din2008 al Premiului Oscar pentru cel mai bun film străin, prezentat, în premieră în România în cadrul Zilelor Filmului Austriac, sunt subiectul și tabu, cu o încărcătură emoționlă deosebit de puternică, respectiv faptul că acest subiect este inspirat din întâmplări reale. „Die Fälscher” nu numai că se petrece în cea mai mare parte într-un lager, dar personaje precum Salomon, Burger, Karloff sau Atze chiar au trăit (iar unele dintre ele, au și murit) la Sachsenhausen, în Germania.
O altă alegere mai puțin curajoasă e insistența de a-l face pe protagonist simpatic cu orice preț.După toate standardel, Sally e un tip detestabil.În cadrul Operațiunii Bernhard, Germania nazistă a produs
Peste 135 de milioane delire sterlline în bacnote falsificate, menite să fie puse în circulație în Marea Britanie pentru a provoca inflație și a destabiliza economia inamică. În acest scop au fost folosiți 142 de deținuți evrei. Inspirat din memoriile tipografului Adolf Burfe, supraviețuitor al holocustului și trecut prin experiența lagărului Sachsenhausen, Sally a cel mai priceput dintre toți , în consecință, e cel mai vinovat.
De fiecare datacând culpa morală a celor 142 e pusă în discuție, acesta se scuza: nu e colaboraționism, e supraviețuire.” (Cătălin Olaru, Arte Media nr. 344, 2011)
