Casa de Cultură „Friedrich Schiller” a organizat în 05.11.2009 prezentarea volumului „Carl Filtsch- Copilul minune din Transilvania”, apărută la editura REEG, Germania, susţinută de autorul și compozitorul Peter Szaunig (Germania). A prezentat Dagmar Dusil. Ilustrația muzicală a fost asigurată de tineri pianiști: Diana Constantinescu, Julian ochescu, Chihaia Laura.
Carl Filtsch (născut în mai 1830, Sebeșul Săsesc, Transilvania – d. 11 mai 1845, Veneția) a fost una din cele mai importante personalități muzicale ale secolului al XIX-lea.
A început cursurile de pian la vârsta de trei ani, primul îndrumător fiind chiar tatăl său, Joseph Filtsch, pastor (preot) evanghelic în Sebeșul Săsesc. Pentru fructificarea talentului său muzical, a fost dus în 1837 la Viena, unde a fost prezentat Curții Imperiale. Astfel a ajuns să fie coleg de educație muzicală și tovarăș de joacă al viitorului împărat Franz Joseph.
A debutat în public în februarie 1841 la „Wiener Musikverein”. Succesul său răsunător a fost continuat într-un turneu din Budapesta până la Sibiu.
În decembrie 1842 a ajuns să fie elevul preferat al lui Frédéric Chopin la Paris. Pentru o vreme Franz Liszt l-a suplinit pe Chopin, fiindu-i de asemenea maestru lui Karl Filtsch. De la el ne-a rămas următoarea frază: „Dacă micuțul acesta va începe să călătorească, va trebui să-mi închid prăvălia”. Chiar și Chopin a făcut o remarcă după ce Carl Filtsch a interpretat unul din concertele pentru pian compuse de el: „Dumnezeule, ce copil. Până acum, nimeni nu m-a înțeles așa ca el…” Toate revistele muzicale din Viena, Paris și Londra au publicat numeroase recenzii.
În 1842 – la doar 12 ani – Carl Filtsch a scris și acest „Concertinosau Konzertstuck” în si minor pentru pian și orchestra, înregistrat de Hubert Rutkowski – solist al Orchestrei Radiofuziunii Poloneze, dirijate de Łukasz Borowicz.
Dar, din păcate, în scurt timp a fost obligat să anuleze turneele planificate în toată Europa. Filtsch s-a îmbolnăvit de tuberculoză și medicii i-au prescris băi de mare în Veneția. După o scurtă îmbunătățire a stării sănătății sale, și o ultimă ședere pe timpul verii în Transilvania și la Viena, el s-a întors la Veneția. Acolo a fost răpus de acea boală incurabilă, în plină tinerețe, la vârsta de numai 15 ani. Monumentul său funerar, dăltuit în marmură, se găsește la cimitirul San Michele din Veneția.
Filtsch, care a început să improvizeze la pian încă de tânăr, a lăsat în urma sa opt compoziții proprii, din care unele care au fost publicate pentru prima dată la Londra, în 1843. În ciuda influențelor ușor de recunoscut ale profesorilor săi, în lucrările sale se oglindesc o maturitate timpurie și un talent remarcabil.
Din anul 1995 concursul de compoziție și pian de la Sibiu poartă numele „Festivalul Carl Filtsch din Sibiu/Hermannstadt”.
Compoziții:
Choral 1839; Romanze ohne Worte 1840; Barcarolle; Mazurka; Impromptu in Ges-Dur 1843; Introduction und Variationen Op. 2; Lebewohl von Venedig (Adieu) ; Piano Concertino in B minor; Etude op.10 in A-dur; Etude op.8 in F-dur.
Peter Szaunig s-a născut la 20 mai 1933 la Braşov şi sa stins la 28 august 2015 la Bamberg, în Germania. A fost un destoinic pianist, pedagog, cercetător şi manager de proiecte culturale.
De timpuriu a manifestat înclinaţii pentru muzică, fapt care i-a determinat pe părinţi să-i asigure o îndrumare din Revista MUZICA Nr. 2 / 2016 73 partea celor mai pricepuţi profesori locali. A urmat şcoala generală la Gimnaziul Brukenthal şi, în continuare, a absolvit Şcoala tehnică de drumuri şi poduri.
După această traiectorie ocolitoare, într-o perioadă a adolescenţei avansate, s-a hotărât pentru studii muzicale temeinice, urmând Şcoala Medie de Muzică din Bucureşti (actualul Colegiu Naţional de Artă Dinu Lipatti), unde a avut-o ca profesoară de pian pe Maria Şova (1913-2007). A absolvit această şcoală în anul 1956.
Pregătirea muzical-instrumentală şi-a consolidat-o în perioada 1956-1961, la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti, unde a făcut parte din clasa de pian a vestitei soliste din acea vreme Silvia Şerbescu (1903-1965) şi a studiat acompaniamentul cu Dagobert Buchholz (1906-1991).
După absolvirea conservatorului, devine profesor de pian la Şcoala de Muzică din Sibiu, din 1965 activează ca solist al Filarmonicii de Stat din acelaşi oraş. Se poate menţiona că a avut în repertoriu concerte pentru pian şi orchestră de J.S. Bach, W.A. Mozart, L. v. Beethoven, Fr. Liszt, precum şi concertul nr. 2 de J. Brahms.
În anul 1969, Peter Szaunig organizează, în calitate de profesor de pian din Sibiu, un prim simpozion dedicat lui Carl Filtsch1 , la care îi antrenează pe organistul Franz Xaver Dressler (1898-1981) şi pe dirijorul Heinz Acker (n.1942) să participe cu notabile contribuţii. Din această perioadă începe să proiecteze un concurs care să poarte emblema adolescentului genial provenit de pe meleagurile transilvane.
În anul 1973 Peter Szaunig pleacă definitiv din ţară, pentru a se stabili în Germania.
Din anul 1995 el şi-a putut transpune în realitate visul dedicat Sibiului, în colaborare cu colegul şi prietenul lui, Walter Krafft, deasemenea profesor de pian, format la şcoala renumită a Floricăi Musicescu (1887-1969), în acelaşi conservator bucureştean, care se stabilise, între timp, la München.
De atunci, pe parcursul neîntrerupt al seriei de 20 de ediţii, Concursul Internaţional Carl Filtsch, căruia i s-a ataşat festivalul muzical cu acelaşi nume, a cunoscut mereu o creştere a valorii şi importanţei.
În anul 2005, Peter Szaunig a publicat o carte dedicată împlinirii a 10 ani de existenţă a Concursului Carl Filtsch, iar în anul 2009 a lansat o biografie a copilului minune Carl Filtsch la Veneţia, unde micul geniu s-a stins, evenimentul desfăşurându-se sub auspiciile Institutului Cultural Român.
Despre această carte se cuvine să spunem că este de o aleasă eleganţă editorială, conţinutul fiind prezentat în limbile germană, română şi engleză, în corespondenţe lingvistice impecabile, cu o prefaţă de Nicolae Brânduş şi că se încheie cu un grupaj de imagini de o valoare inestimabilă, nu doar documentară, ci şi artistică. Pe lângă aspectul somptuos şi acribia prezentării textului, avem motive reale să fim impresionaţi de încărcătura emoţională a conţinutului. Autorul recreează în această adevărată bijuterie editorială atmosfera idilică a oraşelor transilvane de odinioară, cu tradiţiile lor specifice, cu aspectele de multiculturalitate, de cultivare a valorilor umaniste, de prosperitate şi interes neobosit al cetăţenilor de vază pentru promovarea artelor şi a artiştilor.
Peter Szaunig a fost un membru activ al organizaţiei profesionale EPTA. Prin simpozioanele şi manifestările publice pe care le-a realizat, prin pasiunea cu care s-a implicat în cunoaşterea şi valorificarea moştenirii unui mic prinţ al artei pianistice din vremea lui Chopin şi a lui Liszt, Peter Szaunig a contribuit la îmbogăţirea patrimoniului cultural european.
